Mircea Baniciu - Cu tine în gând - 1981

În memoria mult iubitei mele soții, Lucia Verman
Pe care o port în gândul meu în permanență

Cu tine în gând

Versuri și muzică: Mircea Baniciu - 1981

Roua pune-n umbra dimineții
Bruma de argint pe o pânză de fum
Când lumina învăluie pereții
În zvon de păsări și de proaspăt crâng
Mă trezesc singur, din nou cu tine în gând

Fără veste se ivește ziua
Întins și tumultos crescând
Râsul ei împrăștiind lumină
Mi-aduce chipul tău senin cântând
Mă trezesc, singur, din nou cu tine în gând

Alba apari și chipul tău
Clar în lumina lunii îl văd mereu
Vei reveni ca ziua cântând
Voi fi mereu cu tine în gând

După amiaza-n amorțirea-i caldă
Soarele își mângâie vântul în zbor
În lumina galbena ce-și cerne
Aurul peste pământul verde
Apari cu chipul tău strălucitor

Se așterne nevăzută seara
Ireal e totul fără cuvânt
Soarele tăcut încet se-ascunde
În frunze legănat ușor de vânt
Mă trezesc, singur, din nou cu tine în gând

Alba apari și chipul tău
Clar în lumina lunii îl văd mereu
Vei reveni ca ziua cântând
Voi fi mereu cu tine în gând

Falduri de-ntuneric cheamă noaptea
Neliniștea se așterne-n drum
Totul e încremenit în umbră
Nimic nu-mi fură chipul tău acum
Mă trezesc, singur, din nou cu tine în gând