Alaptatul

Sânul este alcătuit din mamelon si areolă. Vârful sfârcului are mai multe deschideri care permit laptelui să circule în timpul alăptării. Areola este zona pigmentată din jurul sfărcului. Sanul este acoperit cu glande Montgomery care secretă un ulei, necesar, pentru a lubrifia sfârcul şi areola. Funcţia primară a sânilor este de a produce lapte, pentru a hrăni copilul, proces numit alăptare. Sânii, sunt alcatuiti în principal din ţesut gras si conţin, de asemenea, glande ce produc lapte, denumite lobi. Lobii sunt conectaţi la mameloane printr-o reţea de mici tuburi numite conducte de lapte. Sânii produc lapte de la apă şi de la nutrienţii eliminaţi din sânge. Laptele este stocat în lobi până ce hormonul oxitocin semnalează mici contractări ale muşchilor în lobi şi apoi împinge laptele prin conducte. Acest proces este numit reflex de încetinire sau reflex ejecţie- lapte. Deşi copii se nasc cu un reflex natural de supt, ei încă mai trebuie să înveţe să se hrănească de la sân. În timpul alăptării, este important ca bebeluşul să menţina adecvat gura la mamelon; acest lucru asigură copilul să primească o cantitate de lapte corespunzătoare şi astfel asigură un succes experienţei alăptatului. Poziţia corespunzătoare presupune ca mamelonul să fie plasat depărtat, în partea din spate a gurii copilului, aproape de cerul gurii. Dacă un copil suge numai de pe vârful mamelonului, sau nu are suficiente ţesut mamar în gură, el poate provoca mamei inflamaţii sau fisurări ale mameloanelor.