Unitul stomatologic face parte din dotarea minimă necesară unui cabinet dentar şi reprezintă un element esenţial pentru activitatea stomatologică, de aceea trebuie să ofere confort pacientului şi să permită poziţionarea acestuia în clinostatism cu unghiul dintre gamba şi coapsă de maxim 15° iar cel dintre şold şi coapsă de aproximatix 135°. Baza scaunului trebuie să coboare până la 40-50 cm de sol. Nasul pacientului se va plasa deasupra planului orizontal de la nivelul genunchilor pentru ca sângele să nu se acumuleze la nivelul extremităţii cefalice.
Spătarul scaunului trebuie fie subţire şi să permită medicului deplasarea liberă cu picioarele în poziţiile dintre orele 9 şi 13. Acesta trebuie să se încline până la 180°, să nu aibă un design curbat pentru a nu produce tesiune şi durere musculară în zona umerilor prin deplasarea capului pacientului spre lateral. De asemenea, o lungime prea mică a cestuia va creea un suport inadecvat pentru umeri ceea ce va conduce din nou la tensiuni musculare în zona gâtului şi umerilor. Baza scaunului trebuie să confere acestuia stabilitate şi să permită mişcări libere ale picioarelor medicului şi asistentei.
Tetiera trebuie să menţină o poziţie simetrică a capului, iar privirea medicului să cadă perpendicular pe câmpul operator de la o distanţă potrivită de 25-30 cm. Mişcările capului pacientului vor fi de tip:
Extensie (în spate) – planul ocluzal al dinţilor maxilari să fie plasat către posterior (aproximativ 25°) pentru a putea permite vederea directă către molarii superiori
Flexie (în faţă) – planul de ocluzie al dinţilor mandibulari să fie poziţionat orizontal
Latero-flexie (dreapta, stânga) – capul pacientului va fi poziţionat sub un unghi de 30-40° faţă de axul longitudinal al capului
Rotaţie (dreapta, stânga) – în jurul axului longitudinal al capului, umerii pacientului sprijiniţi la nivelul vertebrelor C4-C7, musculatura fiind relaxată.
Tetierele unitului dentar pot fi de mai multe tipuri:
Tetiera în formă de scoică permite mişcări laterale foarte limitate ale capului, ceea ce va determina o poziţie asimetrică a medicului. Este adesea inconfortabilă pentru pacient, marginea inferioară curbată în sus presând corpurile vertebrale.
Tetiera cu perniţă permite mişcările în toate cele 3 direcţii dar nu urmăreşte curbura gâtului, presând pe porţiunea superioară a coloanei cervicale.
Forma scaunului va trebui să îndeplinească o serie de cerinţe cum ar fi: inclinarea spătarului între 90-180°, înclinarea şezutului până la 10°, tmpul de deplasare între vertical-orizontală de maxim 20 secunde, deplasarea simultană a spătarului şi a şezutului, iar cotierele să poată fi ajustate pe înălţime.
http://den-team.ro/46-unituri-dentare-fona
Spătarul scaunului trebuie fie subţire şi să permită medicului deplasarea liberă cu picioarele în poziţiile dintre orele 9 şi 13. Acesta trebuie să se încline până la 180°, să nu aibă un design curbat pentru a nu produce tesiune şi durere musculară în zona umerilor prin deplasarea capului pacientului spre lateral. De asemenea, o lungime prea mică a cestuia va creea un suport inadecvat pentru umeri ceea ce va conduce din nou la tensiuni musculare în zona gâtului şi umerilor. Baza scaunului trebuie să confere acestuia stabilitate şi să permită mişcări libere ale picioarelor medicului şi asistentei.
Tetiera trebuie să menţină o poziţie simetrică a capului, iar privirea medicului să cadă perpendicular pe câmpul operator de la o distanţă potrivită de 25-30 cm. Mişcările capului pacientului vor fi de tip:
Extensie (în spate) – planul ocluzal al dinţilor maxilari să fie plasat către posterior (aproximativ 25°) pentru a putea permite vederea directă către molarii superiori
Flexie (în faţă) – planul de ocluzie al dinţilor mandibulari să fie poziţionat orizontal
Latero-flexie (dreapta, stânga) – capul pacientului va fi poziţionat sub un unghi de 30-40° faţă de axul longitudinal al capului
Rotaţie (dreapta, stânga) – în jurul axului longitudinal al capului, umerii pacientului sprijiniţi la nivelul vertebrelor C4-C7, musculatura fiind relaxată.
Tetierele unitului dentar pot fi de mai multe tipuri:
Tetiera în formă de scoică permite mişcări laterale foarte limitate ale capului, ceea ce va determina o poziţie asimetrică a medicului. Este adesea inconfortabilă pentru pacient, marginea inferioară curbată în sus presând corpurile vertebrale.
Tetiera cu perniţă permite mişcările în toate cele 3 direcţii dar nu urmăreşte curbura gâtului, presând pe porţiunea superioară a coloanei cervicale.
Forma scaunului va trebui să îndeplinească o serie de cerinţe cum ar fi: inclinarea spătarului între 90-180°, înclinarea şezutului până la 10°, tmpul de deplasare între vertical-orizontală de maxim 20 secunde, deplasarea simultană a spătarului şi a şezutului, iar cotierele să poată fi ajustate pe înălţime.
http://den-team.ro/46-unituri-dentare-fona
Category
🤖
Tech