23 august 1944 - o decizie pe marginea prăpastiei
- 10 years ago
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/1989+Anul+care+a+schimbat+lumea/23+august+1944+o+decizie+pe+marginea+prapastiei
În urmă cu 70 de ani, la 23 august 1944, România a părăsit alianţa cu Germania nazistă şi s-a alăturat Alianţei alcătuite din Statele Unite, Marea Britanie şi URSS. Bucureştiul sperase că, sprijinindu-l pe Hitler, îşi va recupera Basarabia şi Ardealul de Nord, iar riscul bolşevizării o îndepărtase de tabăra occidentală, aliată cu Moscova. În 1944 însă, ofensiva sovieticilor în est şi debarcarea aliată din Normandia în vesti i-au determinat atât pe Regele Mihai, cât şi pe mareşalul Antonescu, să caute o ieşire în faţa pericolului iminent al ocupaţiei. Când Armata Roşie a ajuns la Iaşi, Regele Mihai a fost însă nevoit să îl aresteze pe mareşal pentru ca România să poată cere armistiţiu şi să se alăture Aliaţilor.
Trupele sovietice, în contraofensivă după înfrângerea Reich-ului la Stalingrad, trecuseră Nistrul în martie 1944. La acel moment, mareşalul Antonescu şi regele Mihai, purtau negocieri pentru scoaterea ţării din război. Dar diferenţele de vederi erau majore.
Mareşalul credea că Hitler trebuie prevenit că România iese din război şi spera că Germania poate fi convinsă de proprii aliaţi să oprească războiul. Astfel ministrul de externe, Mihai Antonescu i-a transmis lui Mussolini prin ministrul italian de externe, Ciano, un plan de ieşire din război:
„Dar niciodată nu ar fi acceptat Germania aşa ceva. Şi ce se întâmpla? Se întâmpla ce s-a întâmplat în Ungaria câteva luni mai târziu. Că în momentul când Horthy i-a spus lui Hitler că Ungaria nu mai poate continua războiul, a fost arestat tot guvernul cu Horthy personal inclusiv şi s-a adus la putere echivalentul Gărzii de Fier româneşti şi gata, s-a terminat cu ei”, a explicat istoricul Neagu Djuvara.
De altfel, în septembrie 1943, Italia semnează armistiţiul cu anglo-americanii şi se angajează în război contra Germaniei. România era din ce în ce mai izolată. Conştient de situaţie, mareşalul deschide discuţia cu URSS prin ambasadoarea de la Stockholm, Kollontay. Dar deşi sovieticii acceptaseră condiţiile sale maximale la 30 mai 1944, decizia conducătorului român întârzie.
Regele Mihai, regina-mamă Elena şi liderii partidelor democratice înţelegeau însă că ieşirea din război nu mai putea fi amânată, mai ales că fusese pregătită cu atenţie.
Negocierile de ieşire din război declanşate de regele Mihai, ţărănistul Iuliu Maniu şi liberalul Dinu Brătianu, începuseră în 1943, imediat după dezastrul de la Stalingrad, chiar cu ajutorul diplomaţilor de la Ministerul de Externe:
„Se făcea la acest minister de externe o treabă paralelă cu telegramele oficiale pe care le primeam, erau nişte telegrame secrete, ale căror răspunsuri şi expedieri nu erau văzute nici de secretarul general al ministerului şi nici de ministrul de Externe, Mihai Antonescu”, a afirmat Neagu Djuvara. [...]
În urmă cu 70 de ani, la 23 august 1944, România a părăsit alianţa cu Germania nazistă şi s-a alăturat Alianţei alcătuite din Statele Unite, Marea Britanie şi URSS. Bucureştiul sperase că, sprijinindu-l pe Hitler, îşi va recupera Basarabia şi Ardealul de Nord, iar riscul bolşevizării o îndepărtase de tabăra occidentală, aliată cu Moscova. În 1944 însă, ofensiva sovieticilor în est şi debarcarea aliată din Normandia în vesti i-au determinat atât pe Regele Mihai, cât şi pe mareşalul Antonescu, să caute o ieşire în faţa pericolului iminent al ocupaţiei. Când Armata Roşie a ajuns la Iaşi, Regele Mihai a fost însă nevoit să îl aresteze pe mareşal pentru ca România să poată cere armistiţiu şi să se alăture Aliaţilor.
Trupele sovietice, în contraofensivă după înfrângerea Reich-ului la Stalingrad, trecuseră Nistrul în martie 1944. La acel moment, mareşalul Antonescu şi regele Mihai, purtau negocieri pentru scoaterea ţării din război. Dar diferenţele de vederi erau majore.
Mareşalul credea că Hitler trebuie prevenit că România iese din război şi spera că Germania poate fi convinsă de proprii aliaţi să oprească războiul. Astfel ministrul de externe, Mihai Antonescu i-a transmis lui Mussolini prin ministrul italian de externe, Ciano, un plan de ieşire din război:
„Dar niciodată nu ar fi acceptat Germania aşa ceva. Şi ce se întâmpla? Se întâmpla ce s-a întâmplat în Ungaria câteva luni mai târziu. Că în momentul când Horthy i-a spus lui Hitler că Ungaria nu mai poate continua războiul, a fost arestat tot guvernul cu Horthy personal inclusiv şi s-a adus la putere echivalentul Gărzii de Fier româneşti şi gata, s-a terminat cu ei”, a explicat istoricul Neagu Djuvara.
De altfel, în septembrie 1943, Italia semnează armistiţiul cu anglo-americanii şi se angajează în război contra Germaniei. România era din ce în ce mai izolată. Conştient de situaţie, mareşalul deschide discuţia cu URSS prin ambasadoarea de la Stockholm, Kollontay. Dar deşi sovieticii acceptaseră condiţiile sale maximale la 30 mai 1944, decizia conducătorului român întârzie.
Regele Mihai, regina-mamă Elena şi liderii partidelor democratice înţelegeau însă că ieşirea din război nu mai putea fi amânată, mai ales că fusese pregătită cu atenţie.
Negocierile de ieşire din război declanşate de regele Mihai, ţărănistul Iuliu Maniu şi liberalul Dinu Brătianu, începuseră în 1943, imediat după dezastrul de la Stalingrad, chiar cu ajutorul diplomaţilor de la Ministerul de Externe:
„Se făcea la acest minister de externe o treabă paralelă cu telegramele oficiale pe care le primeam, erau nişte telegrame secrete, ale căror răspunsuri şi expedieri nu erau văzute nici de secretarul general al ministerului şi nici de ministrul de Externe, Mihai Antonescu”, a afirmat Neagu Djuvara. [...]