CAIUS MUTIU, fost detinut politic, despre tortionarul ION FICIOR de la Periprava si Grind
- 11 years ago
sursa: http://tortionari.gandul.info/stiri/lista-tortionarilor-marturii-din-lagarul-de-exterminare-sunt-medic-primar-da-a-zis-ficior-pai-ce-pizda-ma-tii-esti-ori-primar-ori-medic-si-poc-jos-cu-el-11283956
L-a văzut încă din prima zi. “Ne-a luat în primire şi a început cu ameninţări. Ne-a spus să ne băgăm minţile în cap că există un regulament pe care dacă îl încălcăm vom avea de suferit”, povesteşte Caius Muţiu. Ficior avea să aibă asupra sa şi asupra celorlalte câteva sute de deţinuţi, drept de viaţă şi de moarte timp de doi ani, cât a condus direct subsecţia Grind.
Caius Muţiu îşi aminteşte de iarna cumplită din ‘59-’60, când jumătate din deţinuţii politici de la Grind au decedat. Spune că erau în jur de 550-570. “La Grind, în iarna aceea, erau barăci mari în care stăteam cu sutele. În baraca noastră eram 570. Am ieşit din iarnă doar jumătate dintre noi; ceilalţi au murit, din cauza frigului şi al mâncării sub orice critică. Cu toţii eram înformetaţi dincolo de orice limită”, spune Muţiu. Majoritatea din colonia Grind erau distrofici din cauza inaniţiei. După distrofie, urma caşexia (pierdere în greutate ireversibilă nutriţional). “Unii dintre noi ajunseseră să cântărească 30 de kilograme”, spune fostul deţinut politic.
Unul dintre deţinuţi, care era şi doctor, i-a cerut comandantului Ficior să le dea deţinuţilor grav bolnavi proteine. Comandantul Ficor a refuzat, spune Muţiu. “În martie ’60, după ce au văzut că mor foarte mulţi, au adus un medic legist să le facă autopsie. La autopsia baritonului Gherman, din Timişoara, am asistat şi eu. Era numai piele şi os. Eram obligaţi să îi ajutam la autopsie. Când mai scoteau un organ, îl aruncau într-o găleată. Dacă pica ceva pe jos, noi trebuia să culegem”, spune Caius Muţiu.
La Grind, în iarna aceea, se murea pe capete. Muţiu îşi aminteşte că toţi deţinuţii care dormeau în paturile vecine au murit. “Au murit în cameră cu mine. Îmi aduc aminte de Minci, care făcuse şi el dizenterie. Ar fi trebuit să ţină un regim strict. Dar când ne dădeau varză, nu se putea abţine; nu putea mânca doar pâine prăjită. Intraserăm acolo într-un regim de exterminare”, rememorează Muţiu.
Cadavrele aruncate, câte trei, într-o groapă comună
[...]
Cea mai cutremurătoare amintire a fostului deţinut politic este, însă, cea referitoare la modul în care morţii erau îngropaţi. Caius Muţiu, la fel ca alţi supravieţuitori de la Periprava, vorbeşte despre existenţa unor adevărate gropi comune. “Făceau o groapă şi te aruncau în ea. Fără coşciug, fără cruce, fără preot. Dacă erau 2,3,4, îi aruncau în acelaşi loc. Dacă era numai unul, atunci numai pe ăla îl arunca acolo”, a explicat Muţiu. Fostul deţinut îşi aminteşte că gropile pentru morţii coloniei Grind erau distincte faţă de cele în care erau aruncate cadavrele morţilor de la sediul central Periprava.
L-a văzut încă din prima zi. “Ne-a luat în primire şi a început cu ameninţări. Ne-a spus să ne băgăm minţile în cap că există un regulament pe care dacă îl încălcăm vom avea de suferit”, povesteşte Caius Muţiu. Ficior avea să aibă asupra sa şi asupra celorlalte câteva sute de deţinuţi, drept de viaţă şi de moarte timp de doi ani, cât a condus direct subsecţia Grind.
Caius Muţiu îşi aminteşte de iarna cumplită din ‘59-’60, când jumătate din deţinuţii politici de la Grind au decedat. Spune că erau în jur de 550-570. “La Grind, în iarna aceea, erau barăci mari în care stăteam cu sutele. În baraca noastră eram 570. Am ieşit din iarnă doar jumătate dintre noi; ceilalţi au murit, din cauza frigului şi al mâncării sub orice critică. Cu toţii eram înformetaţi dincolo de orice limită”, spune Muţiu. Majoritatea din colonia Grind erau distrofici din cauza inaniţiei. După distrofie, urma caşexia (pierdere în greutate ireversibilă nutriţional). “Unii dintre noi ajunseseră să cântărească 30 de kilograme”, spune fostul deţinut politic.
Unul dintre deţinuţi, care era şi doctor, i-a cerut comandantului Ficior să le dea deţinuţilor grav bolnavi proteine. Comandantul Ficor a refuzat, spune Muţiu. “În martie ’60, după ce au văzut că mor foarte mulţi, au adus un medic legist să le facă autopsie. La autopsia baritonului Gherman, din Timişoara, am asistat şi eu. Era numai piele şi os. Eram obligaţi să îi ajutam la autopsie. Când mai scoteau un organ, îl aruncau într-o găleată. Dacă pica ceva pe jos, noi trebuia să culegem”, spune Caius Muţiu.
La Grind, în iarna aceea, se murea pe capete. Muţiu îşi aminteşte că toţi deţinuţii care dormeau în paturile vecine au murit. “Au murit în cameră cu mine. Îmi aduc aminte de Minci, care făcuse şi el dizenterie. Ar fi trebuit să ţină un regim strict. Dar când ne dădeau varză, nu se putea abţine; nu putea mânca doar pâine prăjită. Intraserăm acolo într-un regim de exterminare”, rememorează Muţiu.
Cadavrele aruncate, câte trei, într-o groapă comună
[...]
Cea mai cutremurătoare amintire a fostului deţinut politic este, însă, cea referitoare la modul în care morţii erau îngropaţi. Caius Muţiu, la fel ca alţi supravieţuitori de la Periprava, vorbeşte despre existenţa unor adevărate gropi comune. “Făceau o groapă şi te aruncau în ea. Fără coşciug, fără cruce, fără preot. Dacă erau 2,3,4, îi aruncau în acelaşi loc. Dacă era numai unul, atunci numai pe ăla îl arunca acolo”, a explicat Muţiu. Fostul deţinut îşi aminteşte că gropile pentru morţii coloniei Grind erau distincte faţă de cele în care erau aruncate cadavrele morţilor de la sediul central Periprava.